Reglementări contabile

Țineți minte proiectul despre care discutam aici? Ei bine, acesta a fost concretizat, cu modificări substanțiale, în OMFP 1868/2013, publicat ieri în Monitorul Oficial.

Modificări substanțiale în sensul că ceea ce ducea la o fiscalitate crescută, genera ambiguități legate de modul de tratare a reparațiilor versus investii, a fost adoptat într-o formă mult mai clară, ce nu lasă loc de prea multe interpretări din partea fiscului, dar care permite și chiar impune punerea în valoare a raționamentului profesional. Era de dorit să elimine toate ambiguitățile, dar tot e bine că au eliminat unele ce erau evidente.
De asemenea, va crește importanța politicilor contabile a firmei.

Să le luăm pe rând:

Definiția imobilizărilor

Imobilizările corporale reprezintă active care:

a) sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi

b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Unele elemente de imobilizări corporale pot fi achiziţionate din motive de siguranţă sau legate de mediu. Achiziţia unor astfel de imobilizări corporale, deşi nu creşte în mod direct beneficiile economice viitoare ale oricărui element existent de imobilizări corporale, poate fi necesară unei entităţi pentru a obţine beneficii economice viitoare din alte active. Astfel de elemente de imobilizări corporale îndeplinesc condiţiile pentru a fi recunoscute ca active, deoarece dau posibilitatea unei entităţi să obţină din activele conexe beneficii economice viitoare în plus faţă de ceea ce s-ar putea obţine dacă elementele respective nu ar fi fost dobândite.

(3) Prin politicile contabile se stabilesc condiţiile specifice pentru recunoaşterea imobilizărilor corporale.

(4) În vederea recunoaşterii imobilizărilor corporale se impune utilizarea raţionamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaştere pentru circumstanţele specifice entităţii. În unele cazuri, ar putea fi adecvat să fie agregate elementele nesemnificative individual, cum ar fi matriţele, aparatele de măsură şi control, uneltele şi alte elemente similare, şi să se aplice criteriile de recunoaştere a valorii agregate a acestora.

(5) Piesele de schimb şi echipamentul de service sunt, în general, contabilizate ca stocuri şi recunoscute în profit sau pierdere atunci când sunt consumate. Totuşi, piesele de schimb importante şi echipamentele de securitate sunt considerate imobilizări corporale atunci când o entitate preconizează că le va utiliza pe parcursul unei perioade mai mari de un an."

După cum vedeți, piesele de schimb importante sunt imobilizări corporale în anumite condiții. Pentru a nu avea discuții cu fiscul va fi nevoie ca pe lângă criteriile clare legate de recunoașterea imobilizărilor, entitatea să poată demonstra importanța pieselor de schimb și/sau perioada preconizată pentru utilizarea lor.

Reparații sau investiții?

Cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu o imobilizare corporală sunt cheltuieli ale perioadei în care sunt efectuate sau majorează valoarea imobilizării respective, în funcţie de beneficiile economice aferente acestor cheltuieli.

Până aici, totul e clar. Dar să vedem ce se spune mai departe:

Ce nu se va recunoaște în valoarea imobilizării ci se va recunoaște ca un cost, o cheltuială a perioadei?

Costurile întreţinerii zilnice a elementului respectiv. Aceste costuri sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere pe măsură ce sunt suportate. Costurile întreţinerii zilnice sunt reprezentate, în principal, de costurile cu manopera şi materiale consumabile. Scopul acestor cheltuieli îl constituie reparaţiile şi întreţinerea curente ale elementului de imobilizări corporale.

Ce reparații vor duce la majorarea valorii?

Lucrările de reparaţii, altele decât cele de întreținere zilnică (?), efectuate potrivit condiţiilor tehnice de exploatare a activelor respective, care
– duc la îmbunătăţirea parametrilor tehnici inițiali
– sau sunt indispensabile, la intervale regulate, pentru a asigura continuarea exploatării activelor la parametrii normali

Cheltuielile cu reparaţiile includ, de exemplu, sumele facturate de furnizori pentru lucrările efectuate sau valoarea manoperei şi consumurilor de stocuri, amortizarea şi alte cheltuieli atribuibile în cazul lucrărilor executate în regie proprie. Entitatea stabileşte prin politicile contabile criteriile în funcţie de care cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu imobilizările corporale majorează valoarea acestora sau se evidenţiază în contul de profit şi pierdere.

Este esențial așadar ca în politicile contabile, raționamentul dvs.profesional să fie pus în valoare și să includeți prevederi concrete legate de cheltuielile ulterioare. Dar acestea trebuie să fie argumentate și susținute de condițiile tehnice de exploatare a activelor.

În cazul în care există imobilizări corporale ce necesită înlocuirea unor componente șa intervale regulate de timp, valoarea componentelor se va recunoaște ca o creștere a valorii activului dacă sunt îndeplinite criteriile de recunoaștere a unei imobilizări corporale.

Și revenim, iarăși, la politicile contabile.

Ordinul 3055/2009 în forma modificată de acest ordin se va aplica de la 1 ianuarie 2014.

• reglementari contabile